Ce credeam ca odata s-a terminat a venit inapoi vrand sa ma omoare pe dinauntru ca de obicei, iar plansul imi este interzis sa-l arat. Singura mea liniste sunt aceste randuri scrise printre lacrimile inimii. Ce ar putea sa doara atat de mult? O prietenie pierduta sau raceala din vorbele unui fost prieten? (just friends...) Ironic, patetic sau pur si simplu prea ciudat? prea dureros...Acest joc nu este corect, nimeni nu m-a intrebat daca vreau sa joc acest rol, nimeni nu m-a intrebat ce personaj as vrea cu adevarat sa fiu, daca m-ar fi intrebat...as fi ales sa fiu un norisor. Acel nor care aduce ploaia cand pamantul este prea uscat, acel nor care te apara de razele soarelui cand e prea puternic, acel nor care atat timp cat esti aproape de cer nu te scoate niciodata din priviri si te urmareste incet. Sau pur si simplu...as vrea sa fiu ceva inofensiv si care nu poate fi distrus. [ O piatra? nu...e prea puternica pentru mine...nici de-as vrea n-as putea rezista atat de mult, dar la nevoie...orice e posibil. ]
Aici imi inchei randurile, chiar daca totusi...mereu ar fi inca ceva de spus ce se uita, iar chiar atunci cand ai vrea sa-l spui/scrii ar fi prea tarziu.
p.s. I know you'll never know that...but I still want to be friends again, Deleted.
