luni, 23 iulie 2012

Mereu tu.


Găseşte-mă, iubite dragă... printre atâtea umbre străine, găseşte-ma pe mine. Spune-mi că sunt parte din tine ca să-ţi spun că tu ai fost mereu sufletul meu. Jură-mi în cetate sfântă ca eşti al meu acum şi pentru totdeauna.
 Găseşte-mă, tu cel căruia i-am încredinţat inima fara regret, cel căruia i-am suflat parte din sufletul meu şi i-am jurat iubire eternă. Salvează-mă din colţul acesta de lume care îţi duce dorul de prea multă vreme, ia-mă în braţele tale protectoare, promite-mi că nu vei mai pleca, iar acoperă-mi rănile cu iubirea ta demult pierdută.
 Tu, prieten, iubit, strain... stăpânul inimii mele, încredinţează-mi dragostea ta şi nu te voi dezamăgi. Voi fi aici cât va răsări soarele pe cer si va plânge luna împrejurul stelelor, cât voi avea destulă putere pentru a-ţi spune cât ţin la tine şi iarăşi... cât îţi voi putea şopti ale mele doruri.
A ta,
Ana.

[ Înţeleg, nici un cuvânt nu va atinge pe cine voi vrea, nici un cuvânt nu va înduioşa... nici un cuvânt nu va conta. Nici un cuvânt nu contează. Nici un cuvânt nu poate descrie sentimentele mele îndeajuns de mult încât să le crezi. Nimic nu are rost. Nimic. ]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu